Epic Talk cu Gaspar Gyorgy
iMaMA Lifestyle

#EpicTalk2019 cu Gáspár György: ”Această lume mare NU are nevoie de oameni perfecți!”

Cred că acest Gáspár György nu mai are nevoie de nicio prezentare! El este cel care a introdus conceptul de #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia și a adunat la ediția din acest an al EpicTalk nici mai mult nici mai puțin de 700 de oameni, fiecare – în brațe – cu câte un copil invizibil. Felicitări, Gáspár, și mulțumim!

Și – se știe! – când vorbește Gáspár, se face mereu liniște în sală. Spunea Amalia Enache, gazda și moderatoarea evenimentului, că ar avea și o specializare în hipnoză. Deci, clar, hipnoză a făcut cu noi la #EpicTalk 2019, când a vorbit despre părțile uitate din noi și despre puterea copiilor invizibili sau, altfel spus, despre relația oamenilor cu rănile copilăriei.

Gáspár György

***

Gáspár ne-a explicat detaliu în detaliu despre felul în care copilăria ajunge să ne bântuie. Pe toți! Pentru că nimeni nu vine de acasă cu mâinele goale. Nimeni nu a avut părinți perfecți. NIMENI! Și, într-adevăr, unii avem cicatrici invizibile mai  mari, iar alții – mai mici. Important este să îndrăznim să le (re)cunoaștem și să le acceptăm, pentru că doar așa putem descoperi cine suntem cu adevărat. Iar cunoașterea de sine ne ajută să TRĂIM, nu doar să supraviețuim! Și chiar dacă urmează o frază cu care Gáspár și-a încheiat discursul, simt nevoia s-o urc aici, mai în față, ca să fie foarte clar de la bun început – nu despre perfecțiune este căutarea noastră!!!

”Această lume mare NU are nevoie de oameni perfecți! Și noi chiar suntem minunat de imperfecți! DAR această lume mare are nevoie ca noi să fim ceea ce suntem meniți să fim!”

Nevoi psihologice de bază

Există patru nevoi psihologice esențiale pe care noi – oamenii – le avem, indiferent de vârstă, cultură, sex. Sunt importante, da! Pentru că, în funcție de felul în care mediul a răspuns acestor nevoi ale noastre – copii fiind, am dezvoltat o serie de convingeri despre noi, despre ceilalți și despre relații, iar – la final – ne-am ales cu o serie de mecanisme de apărare. Mecanisme de apărare care – atenție! – reprezintă principalul obstacol în calea fericrii noastre.

Să ne întoarcem la  convingeri! Acestea pot fi pozitive și constructive (Doamne ajută!) sau negative și distructive (asta e, soarta!), în funcție de cât de mult sau puțin ne-au fost satisfăcute.

  • 🔷 NEVOIA DE A RELAȚIONA – e, practic, nevoia de atașament, de a fi în contact cu cineva.

Când această nevoie este suficient de bine satisfăcută, noi învățăm despre noi că: Sunt important! Sunt valoros! Sunt iubit!

În celălalt caz, convingerea cu care rămânem este: Nu sunt important! Nu sunt valoros! Nu sunt iubit!

  • 🔷 NEVOIA DE EXPLORARE – este, de fapt, nevoia de libertate, de a descoperi.

Când avem satisfăcută această nevoie, primim darul autonomiei și al independenței. Învățăm despre noi că: Am libertate! Am drepturi! Mă pot descurca și singur!

Cânde nevoia de exploatere nu este satisfăcută, rămânem cu impresia că: Nu am drepturi! Nu sunt liber! Nu mă pot descurca singur!

  • 🔷 NEVOIA DE IDENTITATE – de autenticitate, de a fi ”eu”.

Darul cu care vine împlinirea acestei nevoi este stima de sine și încrederea în propria persoană. Credințele pozitive: Eu pot să fiu eu! Pe această lume există loc și pentru mine! Eu sunt OK așa cum sunt!

La polul opus, se află credințele negative: Nu am loc în această lume! Nu sunt suficient pentru această lume!

  • 🔷 NEVOIA DE COMPETENȚĂ și PUTERE – de a avea impact asupra lumii.

Împlinirea acestei nevoi ne ajută să ne descoperim forța interioară, motivația intrinsecă. Eu mă descurc. Eu sunt capabil. Eu voi reuși.

Scenariul cu paharul gol, însă, ne lasă alte mesaje în creier: Nu voi reuși! Nu voi face față! Nu sunt capabil!

Mecanisme de apărare

Ne e ușor cu credințele pozitive, evident, dar ce facem cu cele negative? Gáspár spune că ar trebui, în primul rând, să le descoperim, deși e greu, căci stau ascunse în forma subconștientă a memoriei. Bașca! Cu cât rana invizibilității este mai adânc săpată în interiorul nostru, cu atât sunt mai puternice mecanisme de apărare pe care le dezvoltăm. Din teamă! Din teamă dezvoltăm aceste mecanime de apărare! Teama că vom pierde legătura cu cei din jur! Și ajungem, astfel, să ne rușinăm de emoțiile noastre, de vulnerabilitățile noastre, de drepturile noastre… până uităm să fim cine suntem! Iar – adevărul e că – prea multă protecție ne împiedică să trăim!!!

”Prea multă protecție atunci când vine vorba de mecanismele de apărare înseamnă supraviețuire, iar oamenii AU DREPTUL SĂ TRĂIASCĂ!” subliniază Gáspár György, psiholog.

Iar când spunem mecanisme de apărare, ne referim la:

  • Negarea realității – ne ascundem după infinite (ne)adevăruri sau alegem ficțiunea în locul adevărului din copilărie.
  • Retragerea în propria minte și deconectarea de propriul corp – nu ne mai recunoaștem emoțiile și durerile, pentru că totul se desfășoară la nivel cognitiv;
  • Obsesie față de perfecțiune, echilibru și armonie – nu tolerăm imperfecținile și nici conflictele;
  • Obsesia față de putere și control;
  • Adicția – de muncă, mâncare, alcool, sex etc.
  • Dorința de a fi pe placul tuturor – ne sacrificăm de dragul altora și avem impresia cu suntem niște ”salvatori”. Credința de bază aici este aceea că voi salva lumea și la un moment dat va veni cineva să mă salveze și pe mine.

Concluzii

Nu putem schimba trecutul, adevărat! Dar la fel de adevărat este că putem schimba perspectiva asupra trecutului. Ne putem schimba credințele negative, ne putem flexibiliza mecanismele de apărare. Ceea ce e minunat!!!

Gáspár nu promite că e un proces ușor, dar ne asigură că există final fericit. Trebuie doar să vrem! Pluuus, e nevoie de CURAJ de a pune în cuvinte povestea copilului invizibil. Apoi de COMPASIUNE față de noi și cei dragi nouă, iertându-ne pentru momentele în care am greșit și iertându-i pe părinții noștri care au făcut ce au știut ei mai bine. Și nu în ulțimul rând, avem nevoie de CONECTARE – să ne reîntâlnim cu copilul invizibil din noi, dar și cu oamenii dragi nouă, pentru că ”sensul existenței noastre pe acest pământ este de a putea relaționa unii cu alții într-o manieră cât mai sănătoasă”, spune același Gáspár György.

”E foarte important să ne privim pe noi cu toată deschiderea și toată compasiunea. Măsura acceptării de sine este dată de nivelul cunoașterii de sine. Iar CUNOAȘTEREA DE SINE luminează încăperile uitate din casa întunecată a copilăriei noastre!” (Gáspár György)

***

#EpicTalk 2019 – ”În căutarea adevărului despre noi și despre relațiile care ne cresc” – a avut loc sâmbătă, 26 octombrie, la Hotel Pullman București. Evenimentul este organizat de Pagina de Psihologie și Mozaic Media, iar speakerii invitați au fost: psihologul Aurora Liiceanu, psihologul Diana Stănculeanu, jurnalista Sanda Nicola, activistul Dragoș Bucurenci, preotul Francisc Doboș și psihologul Gáspár György.

Despre discursul Diana Stănculeanu – relațiile dintre frați, am scris AICI.

Epic Talk 2019

#RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia

Tina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *