Și așa l-am început pe 2019: Therme. Spitale. Munte.
Lifestyle

Și așa l-am început pe 2019: Therme. Spitale. Munte.

2019 a început. Iar acest articol trebuia să fie despre cum să-ți salvezi prima zi din an, ca părinte. Apoi tema s-a schimbat, brusc, în cum ajungi să te îmbolnăvești stând la cozile din spitale pentru un diagnostic  dat cu presupusul. Apoi, despre cum am ratat vacanța la ski și mi-am făcut (așa cum îmi și doream, de fapt) vacanță acasă.

Dar, până la urmă, propun un rezumat, cu întâmplări alambicate, al primelor 3 zile din an. Și nu, încă n-am o concluzie pentru 2019! 😃

Ziua 1: M-am lepădat de 2018 într-o saună de la Therme

Ne-am organizat prima zi din ianuarie la Therme București. Ne-am gândit noi că doar așa putem fi ocupați și fericiți, toți laolaltă, o zi întreagă. Și a fost fix așa cum știam că va fi: minunat! Și, se știe, acest ”minunat” e un obiectiv greu de atins când ai doi copii cu vârste diferite și interese greu de împăcat.

Așadar, copiii s-au distrat în apă cu o energie de invidiat. Iar noi ne-am relaxat uitându-ne la ei, jucându-ne cu ei, bucurându-ne de ei. Multă lume, într-adevăr. Dar nu într-atât încât să te sufoci, ci atât cât să te simți ca la o petrecere mare de Revelion. Și, cumva, acele 4-5 ore au și fost Revelionul nostru.

La un moment dat, eu m-am furișat într-o saună de pe-acolo. Nu voiam să ratez tratamentul Cleopatra’s Beauty din program. Neavând telefonul la îndemână, mi-am ocupat locul în saună mult prea devreme și nici că eram dispusă să-l pierd, indiferent de ce ar fi însemnat asta. Leșin! : )) Și am stat în spațiul acela fierbinte minute în șir. Și am transpirat alături de oameni străini pe care îi simțeam prieteni. Și, pe măsură ce apa curgea șuvoaie de pe mine, simțeam cum mă descompun, la propriu și la figurat.

Și-am ars acolo dureri și frici la un loc, dezamăgiri și așteptări nerealiste, învinuiri și scuze de tot soiul. Apoi (în sfârșit!) a venit domnul cu sarea și masca de argilă cu uleiuri esențiale. Le-am pus pe mine respectând  instrucțiunile primite și… cu o seriozitate fantastică, mi-am masat tot corpul, mi-am dat jos pielea învechită și m-am ”trezit” mai vie, mai ușoară, mai luminoasă! Am zâmbit și am strigat înăuntrul meu: ”Bine ai venit, 2019!”

Ziua 2: Iată scarlatina! Unde-i scarlatina?!

Nu vă grăbiți să mă invidiați sau felicitați pentru energia pozitivă de la Therme. S-a epuizat repede! Noaptea flăcăul cel mic a făcut febră. Bonus, niște bubițe dubioase pe corp. Ne-am panicat. Peste o zi urma să plecăm la munte în Bulgaria. Ce ne facem? Avem ”medic de gardă”, dar fix acum nu dădeam de el la telefon.

Și-am plecat cu dimineața în cap la Spitalul de copii Dr. Victor Gomoiu. Să știm ce are copilul, nu? L-am găsit nou și frumos. Pe spital. Dar trist și însingurat. Holul de la camera de gardă era plin de părinți și copii, însă dincolo de ușă aproape că nu era nimeni. De încredere.

Ne-a venit rândul. Am intrat. Domnișoara doctor în devenire ne-a asigurat că micuțul nu are varicelă și nici alergie, gâtul e curat și totul pare OK. Însă, dat fiind că erupția e însoțită de febră, bănuiește ea (sigur) că e vorba de o boală infecțioasă. Ne-a făcut trimite la Spitalul Victor Babeș. Cu urare de bine: să ne internăm.

Mi-a căzut cerul în cap. Asta e! Ne oprim la Victor Babeș. Acolo, însă, potop. Pe cuvânt! Un hol mic și înghesuit. Asistente sictirite, cu gene false și mișcări lente. Doar înregistrarea a durat o oră. Cumplit! În fine, eu am vrut să plecăm, soțul a insistat să rămânem. Erau 4 pacienți în fața noastră. Cât putea să dureze?!

Dar a durat! 5 ore. Cinci! Un singur medic în tot spitalul. Ba era, ba dispărea. Cum să meargă rândul? Cuuum?!

Eu mă îmbolnăveam așteptând. Copilul părea să reziste. S-a jucat în mașină, afară, în mașină, iar afară. Nemâncat. Deshidratat. Obosit. Am intrat în camera de gardă. Primim și diagnosticul: scarlatină. WTF?!!!

Am refuzat spitalizarea. Buuun! ”Antibiotic pentru toată familia. Nu scoateți copilul din casă 10 zile. Regim alimentar fără sare 21 de zile. Facem și un exudat faringian, ca să aveți dovadă la grădiniță, dar tratamentul îl luați de azi, pentru că îmi este clar că e scarlatină.” Punct! zise doamna doctor foarte sigură pe ea.

scarlatina

Copilul îmi adormise în brațe. Gata, vacanța la munte s-a anulat!

Ziua 3: Planul este plan, trebuie respectat!

Poate părea ciudat, dar mă bucurasem în sinea mea că rămân acasă cu Robert. Ne facem vacanță în doi. Liniște. Pace. Timp de calitate împreună. Ce să caut eu la munte cu un copil mic de nici 3 ani împliniți? Poate doar să stric vacanța fratelui mai mare, schior cu acte în regulă deja.

Dar… Robert știa de munte. Avea bagajul pregătit încă din 2018. Combinezon, mănuși, ciorapi, chiloței. În plus, după activitățile de la cele două spitale, s-a trezit fără febră și cu multă dispoziție. Ne-a arătat că bubițele nu se văd din avion. Deci, să mergem la munte așa cum ne-a fost planul. Eu – nu și nu. Ei – da și da. S-a votat. Normal că am piedut.

Am refăcut bagajele (plus o valiză plină de antibiotice, probiotice, antialergice etc.) și am plecat la munte în formula inițială. 🙂 Totul e bine când se termină cu bine!

Vacanta la munte Bulgaria

P.S. Copilul nu are niciun fel de scarlatină. Bine că nu am început tratamentul cu antibiotice. Între timp, am luat legătura cu Dr. Ana Culcer. Acum suntem cu adevărat liniștiți. Să-nceapă vacanțaaaa!!! 😃

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *