iMaMA

Petunia – povestea unei gâște neștiutoare și cam prostuță

Când ești părinte, multe cărți îți trec prin mână. Foarte multe, chiar. Și ești obligat să le citești pe toate, că altfel „rămâi clasa”. Profesor mai exigent decât copilul a văzut cineva?

Dincolo de introducerea aceasta cu miez de adevăr, aș vrea să vă prezint o carte de copii, pe care mă bucur că am avut ocazia să o citesc și recitesc în calitate de adult. E haioasă, da! Și enervantă, desigur, pentru că nu-i ghicești finalul din prima. Ilustrațiile sunt simple, trăsnite, creative. Observ că vaca este galbenă, câinele – roșu, oaia – din sârmă ghimpată.

Petunia este personajul principal și o regăsiți în poze și în acțiune pe fiecare pagină. N-o să vă placă de ea, vă asigur. De fapt, ce-ar putea să-ți placă la o gâscă?!

Ca să nu mă transform și eu într-un astfel de personaj, trec la povestit povestea. Petunia – gâsca „neștiutoare și cam prostuță”, după cum o descrie însuși autorul, găsește o carte în iarbă. Și – se știe – cine are cărți e foarte deștept, prin urmare Petunia ia cartea sub aripă și nu se mai desparte de ea. O vezi cu cartea în apă, cu cartea la somn, cu cartea peste tot. E atât de mândră acum și cu nasul pe sus, încât gâtul i se lungește de-un cot, apoi cu încă un cot și, într-un final, i se lungește din cale-afară.

Evident, marea schimbare n-a put trece neobservată. Cocoșul (dar și celelalte animale din gașcă) au început să creadă în înțelepciunea Petuniei și s-o întrebe ce părere are de cutare sau cutare lucru. Astfel că… Bietul cocoș! Biata Ida, găina! Bietul cățel, Vijelie! Bietul cal! Biata pisică! Bieteeeele animale!

Cazuri concrete – iată! – cocoșul nu-și mai scutură creasta după fiecare cucurigu, cum obișnuia, de teamă să nu-i cadă. Înțeleapta Petunia l-a convins că stăpânul i-a lipit  pe cap chestia asta roșie (și, probabil, din plastic) pentru a-l putea deosebi de găini. Copleșită și nefericită e acum și găina. Conform numărătorii Petuniei, 3 x 3 = 6, adică mai mult decât 9 pui față de cum știa găina că are. De unde o fi răsărit și alții? Etc. etc. etc.

Finalul nu vi-l dezvălui. Dar vă asigur că sunt multe șanse s-o iertați pe Petunia. Și chiar s-o simpatizați. Descoperirea ei este revelatoare!

Din păcate, ca Petunia sunt multe personaje (reale) în ziua de astăzi. Cu ele ce e de făcut?

 ***

Petunia”, de Roger Duvoisin, a fost publicată de Editura Cartea Copiilor. Povestea Petuniei a devenit încă de la prima ediție, în 1950, una dintre cele mai iubite cărți semnate de Roger Duvoisin. Eu am îndrăgit-o de la prima lectură acum, în 2020. Și nu doar eu, ci și ceilalți membri mai mici ai familiei.

Tina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *