Seeding knowledge
Lifestyle

”Cea mai mare schimbare o poți genera când tu însuți ești generator de schimbare” INTERVIU cu Arina Angelescu, Președinte Seeding Knowledge Foundation

O cunosc pe Arina cu mult înainte de Seeding Knowledge și știu cât de mult și-a dorit să pună umărul la o schimbare în bine. În 2015 a găsit metoda perfectă Seeding Knowledge Foundation, fundație caritabilă  care și-a asumat de la bun început misiunea de a asigura o educație completă copiilor dornici de cunoaștere, dar cu resurse materiale reduse.

Vă invit să aflați povestea fundației, dar și bucuriile care construiesc succesul, într-un interviu ca de la prieten la prieten cu ARINA ANGELESCU, Președinte Seeding Knowledge Foundation.

Cum a început fundația Seeding Knowledge?

Povestea fundației începe în 2015. Se împlineau 2 ani de când devenisem mămică și mă întrebam ce o să fac după ce băiețelul va merge la grădiniță. Soțul meu lucra (și lucrează) la o companie care genera suficiente resurse pentru a putea susține, anual, o asociație sau fundație caritabilă. Prin urmare, m-am apucat de treabă.

Care este misiunea fundației? De ce educație?

Atunci când am pornit la drum cu ideea asta a venit și direcția – EDUCAȚIA. A fost o alegere personală.

Soțul meu și cu mine credem cu tărie că educația e cheia pentru bunăstarea individului și a societății. Dar nu acea educație care marșează majoritar pe antrenarea proceselor mentale. Ci o educație care se adresează și trupului, poate chiar și spiritului.

Viețile noastre sunt un exemplu perfect. Nu prea ne-a plăcut școala niciunuia dintre noi. Victor chiulea de la ore ca să joace fotbal, iar eu – să merg la librăria de lângă liceu. Cum au ajuns niște chiulangii așa bine în viață? Teoria mea e că nu am respins școala pentru că nu ne doream educație, ci dimpotrivă. Pentru că ne-o doream și ea nu ne-o oferea. Practic, ne-am luat procesul de educare în propriile mâini. Eu sunt mulțumită de rezultat. Să chiulesc de la școală a însemnat să nu absentez de la lecțiile mai importante pe care le-am avut de învățat în afara ei.

Educația care se face în școli încă nu știe să primească ființa umană cu totul. Îi primește în mare parte doar creierul. Și nici pe acela nu îl pune la treabă cum trebuie. Însă oamenii sunt și trup. Sunt și suflet. Au nevoi de a se împlini pe multiple planuri.

Cam de la aceste premise a pornit fundația. Ne-am dorit să oferim o educație completă care trece de cognitiv, unor copii care manifestă dorința de a se dezvolta, de a evolua dincolo de spațiul școlii.

Povestește-ne un pic despre bursele „Viitor prin educație”

Bursele „Viitor prin educație” sunt un program pe termen lung de activități extra-școlare, împărțit în 4 piloni: dezvoltarea personală, sportul și mișcarea, activități culturale și pregătire teoretică. Un element esențial în toată povestea a fost personalizarea. Fiecare copil a fost evaluat la pornirea programului și i s-a stabilit un plan de dezvoltare individual. Fiecare avea talentul lui la care voia să lucreze, pasiunile lui și nevoile lui care au fost luate în calcul. Un băiat voia să facă șah, altul baschet, o fetiță – să o sprijinim cu lecțiile de dans, iar un băiat voia să îl ajutăm să își depășească timiditatea. Și tot așa.

Astfel, programul a fost diferențiat în funcție de specificul fiecărui bursier, dar nu am uitat și de timpul împreună. Copiii s-au întâlnit cu toții în cadrul grupului de dezvoltare personală săptămânal, la activități culturale sau tabere.

După doi ani de făcut așa ceva, pe de o parte, totul devenise ușor și ne doream un nivel următor. Pe de altă parte, observasem că cei mici evoluează mai mult și mai frumos atunci când părinții sau familia sunt implicați și ei în proces. Astfel, am încorporat și activități dedicate părinților, prin care să fie și ei parte din tot procesul de creștere al celor mici: dezvoltare personală de grup cu părinții, activități culturale, implicare în proiectele fundației.

Ce alte proiecte aveți în derulare?

Tot din anul doi am început să ne băgăm nasul în tot felul de proiecte. Am fost co-organziatori pentru doi ani ai festivalului de educație FiEdu de la Ploiești, iar apoi ne-am luat inima în dinți și am pornit propriile noastre evenimente, o serie de conferințe adresate profesorilor, denumite Explorator în Educație, unde am adus experți și actori ai domeniului care să împartă din cunoștințele și experiența lor. Au fost foarte bine primite și ne-am bucurat. Aveam 3 conferințe programasse primăvara asta, cu biletele vândute, ceea ce ne bucura și de-abia așteptam. Acum, cu criza asta, vom reconfirgura totul. Încă lucrăm la asta.

O întâmplare care te-a făcut să simți că ai făcut alegerea corectă înființând această fundație.

Orice decizie luată cu toată inima este cea corectă, iar înființarea aceastei fundații a fost exact ce trebuia să se întâmple. Au fost multe momente în care am închis ochii pentru o secundă ca să savurez bucuria și recunoștința că mi se întâmplă ceva așa grozav. Îmi vin multe momente de acest gen în minte acum, însă unul e mai pregnant și anume faptul că după ce am înființat fundația, am cunoscut-o pe cea care urma să devină fetița noastră, Rebeca. Și când mă gândesc că era să rateze înscrierea sau că ideea adopției ne-a venit urmărind un filmuleț cu ea în care răspundea la întrebarea: „Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai face să se întâmple?” Iar ea a răspuns: ”Mi-aș dori o familie”.

Îmi vine să cred că sunt niște forțe care acționează asupra destinelor noastre și care fac ca anumite lucruri să se întâmple, deși cele mai mari șanse sunt ca ele să nu se întâmple. E important să sesizăm acele momente și să nu le ratăm. Dacă eu refuzam să înființez fundația? Dacă Rebeca chiar nu mai reușea să se înscrie? Sau dacă nu ar fi răspuns folosind acele cuvinte? Atunci ea nu ar mai ajuns în familia noastră. Dar a ajuns. Pași mici făcuți de mai mulți oameni în momente cheie au dus la asta. Ce bine că am făcut pașii!

Cum vezi educația din România și ce aspecte ți-ai dori cel mai mult să îmbunătățești?

Acum 4 ani eram pusă pe cai mari și credeam că un om poate schimba lucrurile în bine peste noapte. Între timp, m-am mai domolit. Am ajuns să cred că cea mai mare schimbare o poți genera când ești tu însuți generator de schimbare. Vorba parabolei: ”Ca să pasezi lumina, trebuie să o ai”. Așa că nu mă mai avânt în afirmații enorme despre ce vreau să produc în afara mea. Lucrez constant la mine, fac tot ce pot cu ce am acolo unde sunt și fac pași mici spre visul meu. Iar visul meu este să trăim pur și simplu bine. Când societatea își va dori asta, educațai va deveni promotorul acestui lucru.

Ce împliniri ți-a adus această muncă?

Munca la fundație mi-a adus printre cele mai mari satisfacții și împliniri posibile. Prima pleacă de la faptul că pot fi cine sunt. Exact așa cum sunt. E o libertate și o asumare în asta care face bine. Nu mă dau cine nu sunt. Însă întind mereu nota, sperând că pot fi mai mult.

Apoi, am avut ocazia să întâlnesc oameni care mă lasă cu gura căscată prin cât sunt de grozavi, de asumați, de simpli. Iar eu iau masa cu ei sau îi văd la conferințe. Să pot face asta este răsplata în sine. Și-n plus, am trăit niște experiențe fantastice. Și serioase la patru ace, și cu petreceri cu muzică nu chiar din sala Ateneului, am leșinat de emoții înainte de un discurs, mi-am găsit copilul… ce să mai vrei?

O tot zic mereu, sunt binecuvântată. O știu și nu o uit, mai ales în momentele de cumpănă.

O puteți cunoaște mai bine pe Arina citindu-i blogul: cubine.ro sau urmărindu-i pagina de Facebook – AICI.

Tina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *