Ieri ne-am făcut drum la Ferma Animalelor din Pantelimon – prima fermă-parc de animale domestice din România. Am mai fost și altă dată, mai demult, când băiatul mare era mic. Însă e prima dată când venim aici cu Robert, băiețelul nostru de 4 ani, și el mare acum, de altfel.
Am plecat de dimineață, să prindem răcoare (cât de cât). Nu era aglomerat, iar purtarea măștii de protecție a fost obligatorie pe toată perioada șederii (mai puțin în locurile de fumat și mâncat), regulă ce mi s-a părut pe deplin respectată. Restaurantul și locurile de joacă erau închise, plimbările cu poneiul – interzise. Intrarea pentru 2 adulți și un copil ne-a costat 40 de lei.
Am făcut un tur și am recunoscut multe animăluțe din curtea bunicilor, dar am descoperit și specii mai deosebite. Animalele sunt foarte prietenoase (sau, altfel spus, obișnuite cu publicul). Vin la gard și se lasă mângâiate, hrănite, pozate. Mâncare pentru animale se poate cumpăra de la intrare, iar activitatea asta de hrăni „gazdele” mi s-a părut distracția cea mai cea.
Turul s-a lăsat și cu câteva curiozități. De exemplu, ȘTIAȚI CĂ…?
*o oaie poate să memoreze fețele a 50 de alte oi pentru o perioadă de doi ani;
*struțul nu își bagă capul în nisip, așa cum se zvonește, ci – cel mult – obișnuiește să-și bage capul în tufișuri, aproape de sol, pentru a se ascunde de prădători;
*lovitura unui struț, cu piciorul în față, poate ucide chiar și un leu;
*oile au un câmp vizual de 300, ceea ce le permite să vadă în spate fără a întoarce capul;
*poneii adoră să se joace în zăpadă;
*poneii pot trage după ei dublul greutății lor, spre deosebire de caii de povară care pot trage doar jumătate din greutatea lor.
Soarele ardea tot mai tare. Ne-am așezat pe iarbă, sub o umbrelă mare. Venea miros de animale și ne-am mutat sub un acoperiș câțiva pași mai încolo. Robert se juca în nisip cu doi prieteni, iar noi ne-am văzut de povești din tinerețe. Apoi am mai făcut o jumătate de tur și, la cererea lui Robert, am plecat spre parcul IOR pentru a găsi mai multă umbră și mai mult spațiu de mers pe bicicletă.
Ce mi-a atras atenția este magazinul de produse lactate direct de la fermă. Nu am cumpărat, dar pentru ele m-aș întoarce data viitoare. Sunt curioasă dacă au gust bun și de copilărie. În rest, locul e de vizitat, mai degrabă ca popas.
Cine a mai fost la Ferma Animalelor, ce v-a plăcut cel mai mult acolo?
