Ziua dedicată copilăriei nu ar trebui să fie despre câți bani am cheltuit, câți kilometri am călătorit, câte jucării am cumpărat, în câte activități ne-am implicat, câte parcuri am vizitat, câte dulciuri am mâncat și câte multe alte cele extraordinare am bifat. Chiar nu!
Ziua Copilului e mai degrabă despre cum am petrecut în familie și cum ne-am bucurat unii de alții, făcând o Sărbătoare din acest simplu și (aparent) banal timp împreună. […]
Tătic(i) în misiune!
Culmea! Anul acesta, de primul 1 Iunie Zi Liberă la nivel național, urma să-i distrez singură pe cei doi muschetari ai familiei, căci al meu soț avea trimitere de la muncă către fastuoasa Moscovă. Hmm, la prima vedere: drăguț pentru el și greu pentru mine. Dar nu am scandalizat. Știam că singura condiție pentru un 1 Iunie reușit este să rămân o mămică zen. 🙂
Și apoi… ce minunat a fost pentru mine și ce obositor pentru el! Căci, tam-nisam mă sună mama să-mi spună că, dacă tot are zile libere, lui taică-miu i-ar plăcea să vină la nepoțeii din București. În prima secundă m-am panicat, doar urma să fiu singură acasă cu copiii și poate nu mă descurcam să-i atrag atenția cuvenită lui tata. Dar apoi m-a cuprins o mare bucurie, căci știam că simpla vizită a bunicului este cel mai valoros cadou pentru copii de Ziua lor.
… și neașteptat!
… și de neuitat! 🙂
Copiii n-au știut ce pune bunicul la cale. Am ordonat să fie surpriză și surpriză a fost. S-au trezit cu bunelu’ Vasile în casă, iar reacția a fost un mix de bucurie cu nedumerire, o emoție care, în special în cazul lui Nichita, a lăsat gura fără cuvinte, iar ochii plini de sclipici.
Și mama e copil… cu drepturi!
Așadar, un 1 Iunie fără nicio jucărie-cadou, însă cu toată atenția lui bunelu’ Vasile, care a plimbat copiii în brațe fără să se plângă de spate, a alergat pe terenul de fotbal fără să ceară pauze, a râs în hohote la bazaconiile puse în scenă, a stat la povești cu fiecare în limba lui, s-a jucat cu ei cu sinceritate, implicare și entuziasm și… (oops!) i-a ”salvat” de la câteva episoade de încrâncenare cu mămicuța lor.
Evident că și eu am fost privilegiată și serbată în toată această perioadă. Doar sunt fata lui tata. 🙂 În fiecare dimineață, de cum făceau băieții ochi, tata mi-i lua afară, iar eu puteam să mă ocup de micul dejun în voie, fără a fi întreruptă de 1985 de ori. Și mi-i tot ținea ocupați pe parcursul zilei, îndemnându-mă să mă relaxez. Și m-am relaxat! Doar sunt copil ascultător! 🙂
Program relaxat pentru un 1 Iunie de neuitat!
Indiferent ce nume poartă ziua, nouă ne place să ieșim mult și des în aer liber. Nu ne-am abătut de la această bucurie nici de Ziua Copilului, așa că am cutreierat prin parc până ploaia spre casă ne-a alungat. În prima parte a zilei am fost în Herăstrău, unde am făcut multe poze, oficiale și personale. Am început cu ”Portret de Copil”, organizat de Foto Union și Bebe Stem. Aici am prins coadă lungă, dar nu ne-a deranjat, pentru că am găsit umbră, iarbă, copaci, bețe, pietre și tot ce trebuie pentru o stare de bine în familie.
Am continuat cu joaca și pozele în I.O.R., la cea mai Itsy Bitsy Zi Liberă Națională. Când am ajuns, Secom® anunța ultima sesiune de mișcare și distracție pe iarbă cu Radu Restivan, așa că ne-am aliniat și instrucțiunile cu veselie le-am urmat, iar la final – la tombolă am câștigat. Daaa, niște super minienciclopedii despre sănătate – SECOMpedia®. Micuțe, compacte, colorate și captivante. Testat! Merg foarte bine la ora de lectură de dinainte de culcare.
Hai că m-am abătut de la subiect. Așadar, I.O.R., 1 Iunie. 🙂 Erau multe-multe, tare multe activități interesante. La cât îs eu de hapsână, aș fi vrut la toate… deodată. Dar i-am lăsat pe copii să aleagă unde vor să facă câte un popas. Nichita a încercat olăritul la roată, apoi s-a amuzat cu plastilina, după care n-a mai vrut să plece din zona PlaYOUTH. Robert a găsit niște plastilină de mâncat, niște scaune de dărâmat și niște muzică de dansat, apoi l-am culcat… dar ce păcat că ploaia planurile mi le-a scurtat. ;))
Cam așa am întâmpinat noi prima zi de de vară, cu soare, ploaie și timp împreună! 🙂
P.S. Bărbosul din imaginie e frati-miu Cristi. Și el a căutat atenție de Ziua Copilului. Și pare-mi-se că a primit din belșug: de la mine, de la tata, de la nepoței, dar mai ales de la fetele de pe facebook. :)))
Ce-mi place că aţi reuşit să vă distanţaţi de comercialul acestei zile şi aţi arătat că nicio jucărie nu poate suplini atenţia şi lucrurile frumoase pe care le putem face în familie.
Felicitări pentru energie şi multă sănătate bunicului!