iMaMA Lifestyle

Ziua în care a început și s-a sfârșit vacanța de Paște!

Și… ce (mai) faceți? Toate bune și conform planului minivacanței de Paște?! Ce fruuumos! La noi, NU!

Să vă povestesc!

***

Joi am umplut bancheta din spate cu doi copii frumoși și veseli, iar portbagajul cu haine pentru toate anotimpurile, plus câteva lăzi pline cu borcane goale. Eeee, plecăm la bunici!!! În Ucraina, de data aceasta, că – unii poate știți – tocmai acolo mi-am găsit eu perechea.

În fine, bucurie maximă pentru toți și fiecare! Robert s-a lăudat în toată grădinița că pleacă în ”U’kaina” de n-au înțeles educatoarele ce se întâmplă; Nichita a numărat zilele până la întâlnirea cu Bobic – cățelușul lui propriu și personal, care nu poate fi împărțit cu frați sau verișori; iar noi… iar noi doi, adică părinții, stabilisem – în detaliu -o escapadă de 2 zile în Odessa, s i n g u r i. Ha-ha-ha!

Nu vă speriați de râsul meu, pentru că absolut totul a mers conform planului. Până mai încolo de jumătatea drumului. Mai exact, până în momentul în care copiii au început să se joace cu pașatoartele, și Nichita să râdă de moaca lui Robert proaspăt ieșit din maternitate, și eu – bat-o vina de curiozitate! – să întreb când îi expiră pașaportul bebelușului ajuns, de curând, flăcău de 3 ani. Și ce credeți?! Nu expira mâine, și nici poimâine, ci fix alaltăieri. Câââând?!

Ne-am blocat! Și, totuși, am ținut direcția înainte! Ce să facem?! Ce să faceeem?! Să ne întoarcem?! O, vai, frigiderul e gol, iar eu habar nu am cum se face o pască. Mda, să ne încercăm norocul, că’ tot e noapte și aglomerat! Glumești, sunt 4 vămi: România – Moldova și Moldova – Ucraina, e imposibil să nu te prindă măcar un vameș cu data expirată! Și, daaaa, să-l ascundem pe micuț în valiză – a fost soluția găsită de copii. OMG, hai c-o dăm în comedie!

Și am tot mers înainte. Și am tot mers înainte.

Scuze, știu că aveți treabă – ouă de vopsit și pasca de scos din cuptor (probabil) – hai că vă fac repede un rezumat. Prima oprire: un hotel ieșit în cale, din Galați. Coboară mama și copilul al cărui pașaport e expirat. Șoferul și pasagerul cu acte în regulă pleacă mai departe (bine că exista o declarație notarială v a l a b i l ă de consimțământ la ieșirea minorului din țară). A doua zi se întoarce tati cu mașina mirosind a Paște, ne ia de la hotel și ajungem – în formulă de 3 – în București.

Of, îmi pare rău că nu vom fi împreună de Paște! i-am spus eu lui Nichita.

Dar cine zice că nu putem face Paștele când veniți? a fost răspunsul lui.

Și cam are dreptate băiatul. Putem sărbători învierea lui Hristos în fiecare zi. Răbdare să avem, doar, până iese din vacanță secția de pașapoarte (Doamne, că anapoda tare a mai picat 1 Mai anul acesta!)

Cu această introducere întortocheată, vă urez un Paște Fericit, cu gust de mâncare de casă și multă voie bună în familie. Și, bineînțeles, mai verificați din când în când pașapoartele, căci timpul din acte are alt ritm de scurgere.

P.S. Simt nevoia să mai dau un mic detaliu din casă. Actele noastre au fost verificate înainte de plecarea la drum. Toate, în afară de pașaportul-problemă. Cum vine asta? Un soi de ”așa trebuia să fie”, probabil.

Tina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *