Freddie Mercury n-a murit! Asta am înțeles eu din”Bohemian Rhapsody”.

Pentru a doua oară, anul acesta, la cinema, iuhuu! Și, credeți-mă, a meritat să bat recordul. Cu ”Bohemian Rhapsody”. O explozie de film! O singură părere de rău am – că n-am închiriat toată sala, să pot ”urla” alături de băieții de la Queen și să țopăi în delir exact ca fanii aceia disperați din concertele lor. 😀

Așadar, mă laud! Am fost la ”Bohemian Rhapsody”. AM FOST LA ”BOHEMIAN RHAPSODY”!!! Și am ocupat locurile din față. Da, știu. Nu mă certați. Nu se cade la cinema. Dar, așa s-a nimerit. 🙈 Toate celelalte erau ocupate. Sala arhiplină. Asta e! A trebuit să mă simt ca la concert! 🤘

Am plecat cu emoții de acasă, recunosc. Credeam că voi plânge. Mult. Așa fac eu la toate filmele care-mi plac. Și, habar n-am de ce, știam că filmul acesta o să-mi placă. Dar (WOW!) nu am plâns. Și filmul mi-a plăcut. Taaare. Eh, fie! Mi s-au umezit ochii puțin-puțin. La o scurtă secvență. În rest, am stat ușor culcată (ca să pot vedea tot ecranul – v-am spus, doar, c-am prins cele mai bune locuri 🙈) și cu mâinile împreunate în poziție de rugăciune. Jur, așa m-am uitat eu la Freddie Mercury timp 134 de minute – ca la o icoană. Și aproape că n-a mai contat nicio ”păcătoșenie” specifică-i. Freddie Mercury e legendă. Iar legendele sunt sacre! Punct.

Și, să ne înțelegem, nu mă dau eu aici critic de film (se subînțelege din numărul de vizite la cinema, nu?) și, clar, nici fan Queen nu mă pot declara (atâta timp cât nu le știu toate versurile pe de rost și nici povestea-ntreagă nu-mi era cunoscută), însă cred că filmul acesta e fantastic! FANTASTIC! Mă întreb, unde-o fi găsit toate ”clonele” acelea atât de talentate?! Și cât curaj! Și ce risc!! Doamne, dacă nu ieșea FANTASTIC, n-ar fi îndrăznit nimeni să-i dea drumul pe marile ecrane! Nimeni!!!

Și, să vă mai spun – am tot dat din picior în timpul filmului și mi-am simțit umerii cum se mișcă. A fost fără voia mea, credeți-mă! Și am cântat (mai în șoaptă, firește!) chiar și acolo unde ”bâlbâiam” versurile. Am aplaudat (fără să-mi deranjez colegii din sală, sper). De tare multe ori am aplaudat. Pur și simplu, așa-mi venea.

Și m-am bucurat că la final n-a murit nimeni. Și că în difuzoare se auzea tare ”Don’t stop me now (‘cause I’m having a good time). DON’T STOP ME NOW (yes, I’m havin’ a good time)…” Și m-am ridicat în picioare. Și n-a putut nimeni să mă oprească. Și am ieșit dansând din sala de cinema. Și am traversat mall-ul dansând (pacat că nu am avut prea mulți spectatori, era destul de târziu și mall-ul aproape gol). Și am dansat tot drumul spre casă (scurt și drumul, 10 minute). Și continui să dansez. Acasă. Și sper să mă țină câââât mai mult.

Ah, ce dor îmi era de nebunia asta!!!

***

Nu știu ce-ați înțeles voi din ce-am scris eu aici, dar eu – din ”Bohemian Rhapsody” am înțeles că Freddie Mercury n-a murit! Și e M I N U N A T așa! ❤️

***

Mai am un singur DOR, un film biografic care să-l celebreze pe Michael Jackson. Oare o fi posibil așa ceva? Oare?!