Majoritatea dintre noi suntem acasă. Și poate că ar trebui să ne simțim norocoși și recunoscători pentru asta. Dar… de ce să nu recunoaștem, e totuși greu să-ți muți agitația vieții de dinainte de coronavirus într-un apartament de bloc, mai ales când pe fundal se aud știri încărcate de frică și nesiguranță pentru viitor. Să fie clar, noi nu doar #stămacasă! Noi lucrăm de acasă, gătim în casă, facem școală cu copiii acasă și, iată, eu – tot de acasă – am intrat într-o ”sesiune de terapie” cu Diana Stănculeanu, Psihoterapeut și Expert național în sănătate mintală.
Am întrebat-o pe Diana mai multe: despre stresul provocat de Covid-19, despre distanțarea emoțională, despre copii și părinți, dar mai cu seamă, despre CE PUTEM ÎNVĂȚA DIN ACEASTĂ SITUAȚIE DIFICILĂ ÎN CARE NE AFLĂM CU TOȚII.
Și-a cerut Diana scuze că a scris mult la fiecare întrebare de-a mea, dar eu îi mulțumesc pentru generozitatea aceasta. Am citit interviul de trei ori până acum și sunt fascinată de felul în care Diana spune lucrurilor pe nume, îndreptându-te spre raze de bine. Mulțumesc, Diana! Ai adus primăvară în gânduri, în suflet și pe blog! Mulțumesc!
Auzim tot felul de informații și povești despre noul tip de coronavirus. Este greu, dacă nu chiar imposibil, să nu fii învăluit de teamă sau îngrijorare. Cum ne putem gestiona stresul provocat de COVID-19?
Suntem deja în a treia săptămână în care viața noastră se reașază conform unui scenariu care pentru mulți dintre noi a adus confuzie, panică și îngrijorare. Fie că vorbim de sănătatea noastră și a celor dragi, fie că deja avem proiecții negative cu privire la supraviețuirea economică, odată ce această perioadă va trece, cu toții avem îngrijorări care ne alungă liniștea și seninătatea emoțională.
Este important să acceptăm și să ne așteptăm realist la faptul că vom trăi zilnic momente de panică, tristețe, îngrijorare, frică, neliniște, confuzie. Ar fi absurd și nefiresc să fie altfel – ne confruntăm cu o situație nouă, departe de a fi plăcută, cu pericole reale ce anunță alte pericole probabile, pentru care nu avem un prognostic sau un final previzibil. Știm că această poveste se va încheia la un moment dat, dar nu știm când, cum și mai ales, cum va arăta lumea, cum va arăta viața noastră după această criză.
Să înțelegem însă că toate aceste emoții grele, copleșitoare uneori, ne sunt date pentru a ne mobiliza și a supraviețui. Relaxarea, ca răspuns emoțional la întâlnirea cu pericolul, cu amenințarea, nu ajută ființa umană în găsirea soluțiilor necesare pentru a rămâne în viață. Suntem echipați genetic cu răspunsuri de luptă, fugă sau blocaj în fața pericolului, răspunsuri activate însă doar de emoția de frică.
Așadar, pentru a ne proteja, este inevitabilă întâlnirea cu toate valențele fricii, de la neliniște la panică. Diferența între un comportament funcțional, adaptativ și unul care mai degrabă nu ajută, o face intensitatea fricii și felul în care noi interpretăm și evaluăm pericolele cu care ne întâlnim. Astfel, în panică, este puțin probabil să luăm decizii sănătoase și utile, cel mai adesea vom catastrofiza, nu vom găsi nicio soluție, vom evalua pericolul ca fiind mult mai mare decât este. Sper să nu fiu greșit înțeleasă – pericolul este unul semnificativ, dar, în același timp, noi știm acum care sunt cele mai sănătoase alegeri pe care le putem face, de la limitarea ieșirilor și gestionarea corectă a acestora (distanțare fizică, protecția mâinilor, igienizarea la revenirea în casă etc.) până la statul în casă.
Aici intervine însă, pentru mulți dintre noi, o mare provocare. Suntem o generație de adulți obișnuită să meargă acasă doar seara târziu, cu vieți trăite pe repede înainte, cu abilitatea de a organiza rapid timpul în afara casei. Până acum o lună, un weekend în casă era pentru mulți dintre noi un weekend ratat. În același timp însă, o generație obosită, permanent confruntată cu deadline-uri și presiunea de a face totul bine, de a face multe lucruri în același timp, cu valoare personală pervertită în eficiență și performanță.
Dacă suntem însă onești cu noi, până acum 3 săptămâni, fiecare dintre noi tânjea după un ”ceva” a cărui lipsă aducea multă frustrare în viețile noastre bune și ocupate. Acel ceva era ”mai mult timp pentru ….”. Pentru ce, știe fiecare.
Mai mult timp pentru familie, copii sau parteneri.
Mai mult timp pentru prietenii vechi, nostalgice, importante dar care nu reușeau nicicum să bată urgențele zilei.
Mai mult timp pentru o rutină de ordine și curățenie care să o facă invidioasă pe Marie Kondo însăși.
Mai mult timp pentru citit, proiecte personale, îngrijire personală, sport sau gătit.
Foarte mulți dintre noi tânjeam după o viață obișnuită, trăită într-un ritm mai lent. Avem timp acum; este momentul să transformăm ”obișnuit-ul” într-o rutină pe care să o onorăm pe îndelete, zi de zi.
Avem nevoie zi de zi să mâncăm și să ne bucurăm de gustul și culoarea din farfurie.
Avem nevoie zi de zi să stăm alături de oameni dragi din casa noastră, vorbind cu ei pe îndelete, în aceeași casă sau cu ajutorul unui ecran.
Corpul nostru are nevoie zi de zi de dușul relaxant, îngrijirea binefăcătoare, un strop de parfum și o haină, alta decât pijamaua – sunt importante pentru noi și starea noastră emoțională, nu doar pentru funcționarea într-un spațiu social, pe care nu îl mai accesăm acum. Să nu uităm de mișcarea atât de sănătoasă – o leapșă sau un twister cu copilul pe covor, yoga sau pilates online, 5 minute de sărit coarda, un antrenament HIIT de 12 minute sau pur și simplu niște întinderi – opțiunile sunt numeroase iar internetul abundă de oferte gratuite.
Casa noastră are nevoie să ducem aer și lumină în fiecare colț în care ani de zile am înghesuit lucruri cu care nu am știut ce să facem de-a lungul timpului, dar de care nu am putut emoțional să ne despărțim.
Mintea noastră are nevoie zi de zi de hrană – că este o carte, un episod de meditație, o rugăciune, fiecare știe cel mai bine pentru sine.
Sufletul nostru are nevoie zi de zi de răsfăț – poate fi în formă de ciocolată, o cană aburindă de cafea, Netflix sau un board game, important este să fie.
Avem nevoie zi de zi să fim informați. Limita este însă importantă. Și ce-ul și cât-ul și cum-ul au nevoie de limită.
Dacă ați face un experiment, ați putea constanta că, la finalul zilei, din 8 ore sau 30 de minute de consum de știri, extragem același număr de mesaje cu adevărat relevante. În rest, este o repetare panicardă și catastrofică a aceluiași conținut.
Dați fiecărei zile o agendă și un scop. Este singura modalitate în care ne vom recâștiga controlul asupra propriilor vieți, într-o perioadă în care nimic nu pare să mai aibă sens, pentru care nu avem busolă de navigare, nici rețete universal valabile. Tot ce avem concret este ziua de astăzi, ajutați mintea să digere doar proiectele lui ”Acum”, ca să nu fugă neputincioasă în scenarii de viitor pe care fiecare le va scrie mental cu creionul anxietății proprii.
Puneți lupa minții pe comportamentele care sunt în controlul nostru – știm exact ce avem de făcut pentru a rămâne sănătoși, fizic și emoțional – păstrăm distanța, stăm acasă, ne spălăm pe mâini și construim o rutină a lui ”acasă” care să dea minții ordine și predictibilitate, sufletului liniște și un strop de plăcere și corpului sănătate și curățenie.
Suntem nevoiți să ne izolăm social, dar ce putem face pentru a nu ne distanța și emoțional?
Probabil că distanțarea, fizică în primul rând, este provocarea cea mai mare a unui creier programat genetic să apese pe comanda ”Împreună”.
Supraviețuirea ființei umane este condiționată de existența împreună, oamenii au avut nevoie de alți oameni pentru a supraviețui, a-și construi starea de siguranță, a se dezvolta, a învăța, a se bucura. Acest ”împreună” a evoluat de la supraviețuirea efectivă și s-a îmbogățit de numeroase alte valențe – plăcere socială, validare interpersonală, creștere profesională, educație etc.
S-a tot vorbit despre generațiile noi că sunt natural digitalizate, iar noi, adulții relativ tineri, părinții lor, ne uitam cu tristețe sau chiar sancționam copii și adolescenți care păreau să își ducă toată viața, inclusiv socializarea, în online. Părea un abuz de ecran, un risc pentru sănătate, o pierdere a plăcerii și firescului interacțiunii directe.
Fără ca îngrijorările noastre să își piardă brusc și total validitatea, este important acum să învățăm de la copiii noștri care se joacă în rețea, se bucură în rețea, învață în rețea etc.
Tehnologia este de mare ajutor acum, permițându-ne să păstrăm măcar două atribute fundamental umane ale comunicării – vocea și fața. Pierdem atingerea și mirosul ce-i drept, dar măcar ne auzim și ne putem vedea. Văzul și auzul sunt fundamentale pentru supraviețuirea și adaptarea speciei umane, ne vor fi suficiente, chiar dacă într-o manieră imperfectă, și acum.
Așadar să comunicăm frecvent, zilnic, văzându-ne și auzindu-ne cu oamenii dragi ai vieții noastre, cu care însă nu împărțim și spațiul fizic. Va fi suficient? Probabil că nu. Va fi necesar? Cu siguranță da. Să facem asta cu gândul la ziua în care vom restabili normalitatea și ne vom îmbrățișa veseli în parc, la cafenea, în birou sau în fața blocului.
Și copiii sunt afectați. Școlile și grădinițele sunt închise de aproape două săptămână fără ca cei mici să se simtă în vacanță. Cum îi putem ajuta în perioada asta?
Este foarte important ca în perioada aceasta să comunicăm adecvat cu copiii. Iată câțiva pași și o serie de sugestii:
✔️ Încercați să aflați ceea ce copilul știe deja. În avalanșa de informații ce însoțește criza covid19, este aproape imposibil ca măcar o parte dintre aceste informații să nu fi ajuns la urechile copiilor. În plus, dacă copiii sunt deja școlari, cu siguranță Covid a fost invocat ca motiv principal pentru care școlile s-au închis în această perioadă. Puneți-le întrebări deschise, exploratorii (de ex. toată lumea vorbește acum despre covid19/ această boală nouă. Tu ce știi despre asta?). Vom avea astfel ocazia să descoperim ce știu copiii, cât este de corectă informația pe care o au, ce cred despre ceea ce știu și cum se raportează emoțional față de aceasta situație fără precedent pe care o trăim cu toții.
✔️ Este important să transmitem/ clarificăm informațiile cu copiii, dar complexitatea discuției va fi condiționată de interesul copiilor și de nivelul lor de dezvoltare cognitivă și maturitate emoțională. Oferiți un minim necesar și corect, cu focus pe ceea ce vom facem în perioada următoare (igienă, distanță față de alți oameni, ieșit mai puțin afară, cu evitarea grupurilor mari și contactelor fizice apropiate, numeroase activități de interior, vizite mai rare la bunici/ creșterea numărului de telefoane către aceștia, școală de acasă, sesiuni de învățare zilnice, sesiuni de joacă zilnice) și lăsați-vă apoi ghidați de curiozitatea și întrebările copiilor.
✔️ Prin ceea ce comunicați, și mai ales prin felul în care o faceți, ajutați-i pe copii să se simtă în siguranță, să rămână calmi. Priviți-i în ochi, păstrați o voce caldă, un ritm al vorbirii moderat și o față prietenoasă și puneți adevăruri științifice în cuvinte pe care ei le pot înțelege. Autenticitatea și corectitudinea sunt importante și aduc stare de siguranță. Explicați-le că Covid-19 este un fel de răceală foarte nouă dar care se ia foarte repede de la o persoană la alta, motiv pentru care este atât de important să avem grijă de igiena noastră (spălat pe mâini) și a casei noastre (dezinfectat suprafețe) dar și de sănătatea celor din jur (motiv pentru care vom ieși din casă cât se poate de rar și doar dacă nu avem altă soluție, vom ține legătura cu prietenii noștri cu ajutorul tehnologiei – telefoane, video call-uri, întâlniri de joacă online, școală online etc.); vom avea mare grijă de bunicii noștri care sunt mai puțin pregătiți pentru această răceală, drept pentru care vom face tot ce va ține de noi ca să le asigurăm sănătatea (nu îi vom vizita o perioadă, ne vom vedea în online, îi vom ajuta cu cumpărăturile și alte comisioane, astfel încât ei să nu fie nevoiți să iasă din casă). Vestea grozavă este că cei mai mulți dintre cei care fac această răceală nouă se vindecă destul de repede, iar pentru cei cărora le este mai greu, putem apela oricând la ajutorul doamnelor și domnilor doctori.
✔️ Oferiți-le copiilor spațiul și contextul necesar pentru a-și exprima neliniștea, îngrijorările sau frica. Înconjurați de știri alarmiste, adulți îngrijorați, măsuri care au dat peste cap rutina de viață (ex. stăm acasă deși nu este vacanță etc.), este foarte probabil ca un copil să trăiască confuzie și neliniște. Întrebări de tipul ”Eu pot să mă îmbolnăvesc?” sau ”Ce se va întâmpla dacă mă îmbolnăvesc?” sau ”Mama, dacă te îmbolnăvești chiar tu sau tati sau bunica?” vor apărea cel mai probabil și merită răspunsuri simple, corecte și calme. Ce știm în acest moment despre acest nou virus este că e foarte blând cu copiii și îi ocolește aproape întotdeauna, că și atunci când se apropie de ei și îi îmbolnăvește, le dă simptome puține și ușoare; ce mai face însă acest virus, este că, cu ajutorul corpului copiilor, duce boala către adulți, motiv pentru care, este atât de important ca noi toți să respectăm regulile de igienă personală, să tușim/ strănutăm în șervețel sau în interiorul cotului și să punem distanță între corpurile noastre.
✔️ Validați-le frica și reamintiți-le că este absolut în regulă ca, ori de câte ori simt frică, să vină și să vorbească cu voi despre asta, astfel încât să ne reamintim împreună că frica este semnalul emoțional pe care ni-l dă creierul ca să ne ajute să rămânem pregătiți și în siguranță.
✔️ Ajutați-i pe copii să simtă că dețin un strop de control într-o situație globală în care nici noi, adulții, nu ne descurcăm încă foarte bine. Dincolo de o rutină zilnică, necesară, care păstrează predictibilitate, coerență, sănătate și percepția controlului cât mai intactă, învățați-i, ghidați-i și autonomizați-i apoi pe copiii în realizarea comportamentelor de igienă și protecție, personală dar și a spațiilor comune, construiți un calendar cu activități educaționale și plăcute, programați video call-uri cu prieteni și membri ai familiei pe care nu îi veți vedea în perioada aceasta și lăsa-ți pe copii, cu ghidajul necesar din partea voastră, să exerseze gestionarea acestor demersuri.
✔️ Transformați situația actuală într-o oportunitate de învățare; este o ocazie excelentă pentru a-i educa pe copii cu privire la corpul lor, sistemul imunitar, boli, mecanismul contagiunii, comportamente de protecție a sănătății etc.
Să ne reamintim de asemenea că, trăind o situație în premieră pentru noi, cu multe informații alarmiste și o rutină complet dată peste cap, vom fi vizitați, și cei mici și cei mari, de emoții grele precum îngrijorare, neliniște, panică, furie, iritare, frustrare, teamă, prea puțină acceptare, nerăbdare etc. Sunt emoții firești, care ne spun multe despre poziționarea noastră în raport cu evenimentele de viață actuale, dar care rareori sunt însoțite de comportamente pozitive, înțelepte, plăcute. Vom avea mai puțină toleranță pentru orice, inclusiv pentru copiii noștri, care la rândul lor, vor avea echilibrul și stabilitatea emoțională perturbate de schimbările din viața lor și, de ce nu, de starea noastră emoțională mai puțin armonioasă.
Să ne pregătim pentru asta, să avem așteptări realiste – copii și părinții acasă, pentru mult timp, nu reprezintă o garanție a armoniei.
Fiți așadar blânzi cu voi și cu cei mici, iertați-vă momentele și comportamentele pentru care veți avea ca primă intenție, critica, blamul și judecata, îngăduiți-vă mici plăceri și răsfățuri, care au puterea de a ne umple cupa toleranței, respirați adânc, țineți-vă de mână și aveți încredere că și această situație, ca orice pe lumea asta, va trece.
Știm prea bine că interacțiunea socială este esențială pentru dezvoltarea copiilor. Ce putem face pentru ei acum?
Dacă sunt foarte mici, noi părinții suntem ființele sociale de bază de care copiii au nevoie. Din preșcolaritate însă, nevoia de socializare cu copii de aceeași vârstă, devine importantă. Din fericire, este și vârsta dincolo de care copiii pot fi expuși ecranului în doze mici, zilnice, cu asistare din partea adultului, astfel încât noi putem utiliza tehnologia pentru a facilita video call-uri cu prietenii copiilor noștri, în care cei mici să se audă, să se vadă, să fie ghidați în a-și împărtăși impresiile zilei, ultimele experiențe și jocuri încercate etc. Îi putem ajuta pe copiii noștri să înregistreze mesaje de prietenie sau să deseneze felicitări pentru prietenii lor, pe care să le transmită apoi sub formă de fotografii – deși nu include contactul direct, o astfel de activitate îi permite copilului să se gândească la prietenii săi, să experimenteze dorul dar să și învețe să îl gestioneze sănătos, ceea ce reprezintă alte fațete mai nuanțate ale socializării.
Cât despre școlari și adolescenți – cel mai probabil putem învăța noi de la ei despre tot ceea ce înseamnă socializare și funcționare online. Ei știu cum să își organizeze grupuri de comunicare pe wattsup, sunt prezenți constant pe rețele de socializare, se joacă în rețea, fac natural video call-uri, mulți dintre ei au deja primele experiențe de vlogging, intră lejer în conferințe Skype, ba mai mult – vor primi educație online, dacă profesorii lor, adulți ai unei alte generații, vor reuși să se mobilizeze și să descifreze tainele digitale.
Pentru un părinte, lucrul de acasă (și cu copiii acasă) sună a aventură! Cum am putea găsi echilibrul între orele de muncă și orele de părințeală cu normă întreagă?
Probabil că întrebarea reală este: cum pot reuși, fiind părinte full time, să și muncesc puțin? 😊
Cu greu. Situația diferă dramatic de la casă la casă, nu doar în funcție de vârsta copilului ci și în funcție de autonomia acestuia în gestionarea rutinelor de îngrijire (hrănit, somn, toaletă, îmbrăcat / dezbrăcat) sau în joc (adeseori nu gândim astfel, dar autonomia în joc este o achiziție, pe care nu toți copiii o deprind cu ușurință), de numărul adulților prezenți (doi părinți vor gestiona acest echilibru fragil mult mai ușor decât unul singur), precum și de natura muncii pe care o avem de făcut.
În mod evident, sunt de exploatat intervalele în care copilul este implicat într-o altă activitate (cu alt adult, în joc autonom, doarme, își gestionează rutina de baie, dacă este pregătit să facă duș singur etc.).
La fel de importante sunt însă așteptările realiste față de noi toți în această perioadă – foarte mulți dintre noi ne vom descoperi cu atenția împrăștiată, motivația prăbușită, (auto)disciplina diminuată, productivitatea scăzută, prioritățile profesionale aruncate în derizoriu de către urgențele știrilor de prime time etc. Și asta cu sau fără copii prin preajmă.
Așadar, deși este important să nu abandonăm agenda profesională, alcătuiți-o cu blândețe, fără ambiții și perfecționism, fără să cereți de la voi ceea ce cereați în perioadele de funcționare profesională optimă (nu suntem într-o astfel de situație!). Trăim zile în care fiecare dintre noi face tot ceea ce poate cu resursele pe care le are la dispoziție.
Întrebare personală. Tu cum resimți această perioadă și cum îi faci față?
Am alcătuit un decalog personal, pe care îmi permit să îl las în rândurile de mai jos. Este acasă, printat și lipit pe ușa frigiderului, astfel încât să am un reminder al indicatorilor de sănătate și realism, atunci când mintea mea nu poate să facă asta autonom:
✔️ Este firesc să își fie frică, fii recunoscătoare pentru asta, este felul în care creierul tău te ajută să te pregătești pentru înfruntarea pericolului!
✔️ Concentrează-te pe ceea ce este în controlul tău și te ajută să rămâi în siguranță: spălat pe mâini, distanțare socială, atenție rațională la semnalele corpului, evitarea ieșirilor care nu sunt absolute necesare!
✔️ Deși stai acasă, păstrează rutina: dă-te jos din pat, spală-te pe dinți, fă duș, ieși din pijamale, poartă haine cu care ai putea să ieși pe ușa casei, fă un strop de ordine, pregătește și bucură-te de 2 mese pe zi, spală vase, pune o mașină de rufe la spălat, ieși la magazinul din colț și cumpără responsabil și cu măsură cele trebuincioase. Deși pare greu de crezut, în astfel de momente, pierderea rutinei zilnice poate să aducă la fel de multă neliniște precum virusul și infodemia.
✔️ Rămâi informată dar nu subjugată informațional! Restricționează accesul la știri – maxim două reprize pe zi, prima în jur de 10.00 (prefer ca știrile să nu fie prima experiență a zilei), a doua nu mai târziu de ora 19.00 (cu măcar 3-4 ore înainte de somn, pentru a-mi ajuta creierul să nu digere informații grele pe timp de noapte).
✔️ Păstrează-ți, măcar parțial, activitatea profesională. Întâlnirile se mută în online, cât despre articole și materialele de studiu – în sfârșit am o șansă să ajung la zi😊. Foarte important – muncește într-un spațiu altul decât patul/ dormitorul. Ai două birouri în acest moment – canapeaua din living și masa din bucătărie, așa că ai zilnic privilegiul de a alege de unde să muncești.😊
✔️ Programează zilnic o activitate de învățare. Online-ul este foarte generos cu resursele – cursuri, tutoriale, podcasturi, conferințe, masterclass-uri. Tot ce ți-ai dorit vreodată să aprofundezi/ descoperi și nu ai reușit din lipsa timpului.
✔️ Cultivă-ți disciplinat și cu consecvență măcar 5-6 mici plăceri pe zi! Ale mele sunt simple: cafea cu lapte, muzică (rock sau clasică), lecturi (nu doar psiho-pupu), puțină ciocolată, revederea filmulețelor cu nepoții mei – mă bucur iar și iar, ca prima dată, de primii pași, cuvintele stâlcite, primele serbări, primele cântecele, primele vacanțe. O dată cu bucuria, vine și recunoștința. Închei ziua cu un serial bun, în brațele omului.
✔️ Activează-ți tribul digital: membrii familiei, prietenii buni, colegii de muncă. Este fabulous felul în care online-ul ne permite să relaționăm și să ne conectăm la fel de mult dar atât de sigur! Pentru că avem trei părinți și bunici în familie, ne auzim de minim 2 ori/zi, le facem cumpărăturile necesare și le explicăm cu calm, ori de câte ori este nevoie, de ce este important să rămână în casă.
✔️ Dă corpului ce este al corpului – apă, hrană, odihnă, mișcare, aer și soare (de la fereastră, din balcon, păstrând distanța de siguranță) și răsfăț (nu am avut de mult păr așa îngrijit, pielea tât de masată și hidratată, față mai ”măsc-uită” și ”serum-uită”, unghii mai pilite😊)
✔️ Roagă-te. Meditează. Stai de vorbă cu tine, cu energia, cu universul, cu creatorul. Cu oricine/ orice rezonează spiritual cu tine. Fă-o cu blândețe. Cere răbdare, înțelepciune și compasiune.
Mai mult ca oricând, ce este important să învățăm din această situație dificilă în care ne aflăm cu toții?
Răbdare. Toleranță la incertitudine. Redescoperirea celor câteva lucruri cu adevărat importante în viață (sunt doar câteva, fiecare și le știe). Recunoștință pentru ceea ce avem deja în viață. Acceptarea faptului că tot ceea ce avem garantat este momentul prezent. Înțelepciunea de a ne bucura de acest moment. Speranță și încredere. Reconectarea cu sine.
***
Diana Stănculeanu este psihoterapeut cognitiv-comportamental, specializat în psihoterapia copilului și adolescentului; este, de asemenea, formator în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și formator invitat în alte școli de psihoterapie din România.
