Copilăria se trăiește afară. AFARĂ!
iMaMA

Copilăria se trăiește afară. AFARĂ!

Copilăria este un dar pe care noi, părinţii, avem tendinţa să le-o răpim copiilor noştri. Cum? Fără vreo urmă de rea-intenţie, implicându-i în tot soiul de activităţi şi ateliere indoor, răsfăţându-i la mall şi lăsându-i captivaţi de gadgeturi.

Joaca activă în aer liber este esenţa unei copilării sănătoase şi voioase, dovedit ştiinţific! Aşa că hai să lăsăm scuzele legate de lipsa de timp sau necooperarea IT-istului în miniatură şi să ieşim afară, la aer, lumină naturală şi natură vie! Tobogane, leagăne, balansoare sau role, trontinete, mașini cu pedale, găletușe, lopățele şi câte şi mai câte –  toate menite să transforme copilăria într-un univers gălăgios, cu multă energie şi poftă de viaţă (evident, inclus aici şi picioruşe julite, haine murdare, conflicte, isterie  –  ingrediente absolut normale pentru dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a micuţilor).

Pentru mine, ca mamă, ieşirile în parc sunt o prioritate – indiferent de anotimp sau prognoza meteo. Poate de aici se trage şi firea sportivă a băiatului meu mare, entuziasmul pentru natură, nevoia de adrenalină şi independenţa faţă de ispitele tehnologiei. Da, încă de la 3 ani merge pe bicicletă cu două roţi şi are curaj pentru rampele special amenajate din parc (o adevărată provocare pentru inima mea), face manevre cu trontineta şi nimeni nu-l întrece la alergat (pe bune, e mai rapid decât Fulger McQueen, de se plictisesc prietenii din parc să se ia la întrecere cu el), ba chiar e pretendent la permisul de conducere – atât de mult a exersat şofatul pe diverse vehicule cu pedale şi maşinuţe pentru copii.

Am dat recent peste un studiu realizat de britanici, iar concluziile nu ne onorează deloc: copiii petrec mai puţin timp în aer liber  (cca 30 min.) chiar şi decât deţinuţii din închisorile de maximă securitate (2 ore). Revoltător, nu? Tehnologia este acuzată că ţine copii prizonieri între patru pereţi, dar oare părintele nu e părtaşul-cheie în tot acest demers?!

Am avut o perioadă în care m-am mutat cu lucrul acasă, aşa că mi-a convenit să-i pun telecomanda în mână copilului, ba chiar să-l invit să descopere magia smartphone-ului. Aha, şi apoi tot eu mă miram cum de băiatul meu (tocmai el?) nu mai sare în sus de bucurie când vine vorba de ieşit afară. M-am enervat (pe muncă, bineînţeles) şi am realiniat planetele astfel încât să nu ne fie afectate plimbările şi distracţia în aer liber (atât de sănătoase pentru copii, dar şi pentru adulţi).

Ieşitul afară nu înseamnă drumul de acasă la grădiniţă/şcoală şi înapoi (aşa cum teoretizează unii părinţi). Ieşitul afară înseamnă joacă, năzbâtii, transpiraţie, prietenii, amintiri. Pediatrul băieţilor mei (o somitate în lumea medicală) ne-a prescris cu litere mari „CÂT MAI MULT STAT AFARĂ” chiar şi în zilele cele mai „mucoase” şi dirijate de tuse.

Acestea fiind spuse, ne vedem în parc, nu?!

Tina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *