Bagajul de vacanță al copiilor și revelația lucrurilor de prisos
iMaMA

Bagajul de vacanță al copiilor și revelația lucrurilor de prisos

Gândul la vacanță e taaare minunat, până (bang!) vine vorba de făcut bagajul copiilor… când, efectiv, îți vine să bagi acolo toată casa, cu rafturi întregi de hăinuțe, și mai groase, și mai subțiri, să fie! Iar pentru cel mic: șamponel, cădiță, prosopel; baxul de scutece și cutiile de cereale; hai și cănuța, biberonul și Doamne ajută cu scaunul de masă; neapărat trusa de medicamente (că nu se știe!);  ar mai fi căruciorul, portbebe-ul și toată colecția de jucării.

Dar nu… asta nu-i treabă (și nici vacanță!). Bagajul trebuie să fie minimalist (m-am convins!). În funcție de unde mergem și cât stăm, pun acolo strictul necesar și nu mai vreau lucruri în plus. Mi-am învățat lecția (era și cazul!).

Dacă vara trecută am golit casa când am plecat cu copiii la bunici, anul acesta bagajul s-a redus simțitor. Am luat câteva hăinuțe de vară și doar câte un exemplar de haine mai groase. Am ales pentru fiecare copil câte o singură pereche de încălțăminte care să fie folosită atunci când mersul desculț nu mai merge. Am organizat o trusă mică cu produse de îngrijire și prim-ajutor. Au fost de ajuns trei pamperși – căci,  pe bune, mai sunt magazine în lumea asta. Iar adevărata revelație  – fără jucării!

Da! Am scris bine: FĂRĂ JUCĂRII! Și nu pentru că nu le-aș găsi loc în bagaj, dar nu se joacă nimeni cu ele. Își pierd valoarea. Își pierd urma. Îs absolut neinteresante. Îs odioase. Mai ales în vacanță, prețioasele mașini de curse devin obiecte de împiedicat prin casă, iar jucăriile cu butoane muzicale – soluții din start ratate pentru părinții care vor să atragă atenția bebelușului.

Nuuu! FĂRĂ JUCĂRII când în jur se ivesc atât de multe tentații noi și adevărate: câine, pisică, cotețul cu găini, grădina cu zmeură, vie, roșii și castraveți. Atât de multe lucruri de descoperit, de încercat, de explorat. Magie!

Operațiunea începe în zorii zilei și pare că nu se mai termină niciodată. Cu o seriozitate greu de descris, în casa ”nouă” se trage de toate sertarele, se cotrobăie prin dulapuri și se găsesc fel și fel de obiecte care să țină mânuțele ocupate.  Iar în curte – treaba se complică și mai tare, aventura abia aici începe.

Nichita cel mare vrea să bată cuie pe unde s-o putea, se apucă de scos iarba, îneacă florile în apă, fură ouăle de la găină, dresează câinele, sădește bețe în pământ, aleargă prin porumb. Bebe Robert are cam aceleași pasiuni. El te ia de mână și te trage la cotețul de găini și zău dacă ar mai pleca de acolo. ”Cat-cat-cat” zice el la cotcodac și ”u-u-u” face câinele. Are ochi curioși și serioși. Caută vorbă despre ce se întâmplă în jur. E maxim de atent. Vrea să pună mâna pe câine, vrea să prindă găina de coadă, vrea să rupă singur roșiile, vrea să culeagă zmeura direct în gură.

Altă secțiune de divertisment: apa. Amândoi chiuie de bucurie când văd furtunul că împroașcă apă, apoi se ceartă pe mătura care împrăștie mai bine bălțile formate. O nebunie! Și cam așa stau lucrurile în orice vacanță, fie ea la bunici, la munte, la mare sau în deltă. Lucruri noi, idei noi, distracții noi.

Daaa, m-am convins! FĂRĂ JUCĂRII în bagaj, pentru că (tocmai!) vacanța este despre joacă, muuultă joacă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *