iMaMA Lifestyle

Adolescența reactivează toate lecțiile neînvățate în copilăria mică. Cum adică? Ne spune Oana Moraru în Dialogul Transformării.

Oana Moraru este mai mult decât dascăl, director, formator. Oana Moraru este stâlpul emoțional de încredere al părinților de azi. E unică! Fantastică! Și atât de bine ancorată în realitate!

Oana Moraru știe despre ce vorbește și, asumat, spune lucrurilor pe nume. Răspunde la cele mai grele probleme existențiale (pe care noi, oamenii mari, ni le tot inventăm) cu o altă întrebare care – păzea! – te aduce cu picioarele pe pământ. Și… atât de important: Oana e alături de copii și părinți deopotrivă. Nu-i judecă, nu-i ceartă, nu le vinde iluzii. Pur și simplu e vie, e prezentă, e conectată. Ne ia pe toți câți suntem (muuulți) în aceiași barcă cu ea și ne suflă în aripi. Oana Moraru, îți mulțumim că exiști!!!

Adolescența reactivează toate lecțiile neînvățate în copilăria mică. Cum adică Răspunde Oana Moraru în Dialogul Transformării.

Calm down! Acest articol nu e despre Oana Moraru, deși… ar putea fi. Acest articol este despre ”Adolescența și Anii pregătitori”un eveniment-dialog cu Oana Moraru despre marile transformări din viața copiilor noștri: cum se formează standardul intern, care este drumul definirii identității, al asumării de sine și al încrederii în propria voce?

Și cum spuneam, Oana Moraru e fantastică! 

Crizele de dezvoltare a personalității și lupta dintre contraste

Nu putem fără contraste, asta e clar! Le experimentăm zilnic: lumină-întuneric; bărbat-femeie; bucurie-tristețe etc., etc. Și, mergând pe teoria lui Erik Erikson, se pare că din punct de vedere emoțional și cognitiv, noi – oamenii – ne aflăm într-un tren al vieții noastre, iar în fiecare vagon se dă o luptă între contraste, o luptă din care ar trebui să iasă câștigătoare valoarea speranței.

ETAPA 0-2 ANI. Wow, bătălia cea mare a vieții se dă pentru speranță! Și – atenție! – o muri speranța ultima, dar se naște prima. Adică fix în primii 2 ani de viață. Aici – în perioada de bebelușie – se toarnă adevăratul fundament al unei vieți armonioase. Incredibil, acel ghemotoc de om mic-mic și ușor extraterestru ne simte fix așa cum suntem. Nu-l putem păcăli. Și tot ce putem face pentru el este să-i transmitem încredere, iar marele câștig va fi speranța.

ETAPA 2-4 ANI. Acum e acum! Începe lupta pentru autonomie. La această vârstă copiii sunt puși pe încălcat reguli și pe făcut descoperiri, își ne testează limitele și ne pun răbdarea la încercare. Ce facem noi? Simplu, îi învățăm despre rușine! Rezultatul? Conflict interior între autonomie și rușine. Odată rezolvat, marele câștig va fi voința.

ETAPA 4-6 ANI. Hopa, copilul începe să facă rele. Normal, are inițiativă. Ce facem noi? Încercăm să oprim ideile proaste băgând în el vinovăția. În această etapă a vieții conflictul se duce între inițiativă și vinovăție. Odată rezolvat, marele câștig va fi țelul.

ETAPA 6-12 ANI. În această perioadă se manifestă nevoia copiilor de a-și dovedi competențele. Copiii vor să fie văzuți și așteaptă validarea din partea celorlați (părinți/profesori) că sunt buni la ceva. E o perioadă dificilă, da. Creierul este atent la invalidare și abuz, favorizând infiltrarea în sistem a complexelor de inferioritate sau superioritate. Ambele păcătoase. Greu mai scapi de ele, poate prin terapie, spune Oana. Concursurile individuale n-au ce căuta la această vârstă. Ideea de eșec și succes trebuie integrată fără a se infiltra sentimentul că s-a deschis o prăpastie. Odată câștigat conflictul dintre hărnicie și inferioritate, marele câștig va fi competența.

ETAPA 12-18 ANI. Abia în clasele V–VI se vede clar dacă un copil e înclinat către mate, română sau o altă materie. Abia acum profesorii au date suficiente pentru a confingura o hartă a profilului fiecărui elev. Ok, și maaarea întrebare: ce naiba se petrece în creierul unui adolescent?! O revoluție, da! O reorganizare a rețelelor neuronale – adică pruning – un proces în care informația este restructurată, eliminându-se acele sinapse considerate inutile după principiul use-it or loose-it! În această perioadă conflictul se dă între identitate și confuzie. Odată rezolvat, marele câștig va fi fidelitatea.

Adolescența – anii identității

După 12 ani, orice formă de control este percepută ca atac. Vă dați seama? Devenim ”dușmanul” propriilor noștri copii! Singura veste bună e că adolescenții se dezvoltă din conflict. Deci, să ne calmăm. Cumva.

Și încă ceva: să-i lăsăm în pace! Da, să-i iubim, nu să-i sufocăm.

Adolescența e momentul în care copilul își scoate ”masca”, începe să gândească cu creierul lui,  se întreabă cine este, se caută și iar se caută până se găsește. Pe el, cel adevărat!

Adolescența mai înseamnă hipersensibilitate emoțională; angajare socială și nevoia de apartenență; nevoia de nou, de neprevăzut, de pericol; chestionare și explorare creativă.

”Singurul lucru pe care îl poți face ca părinte de adolescent este să te dai la o parte!”

Fiecare om se naște cu propriul sistem de ghidaj în viață. Deci, să ne lăsăm fricile la o parte și să nu le mai proiectăm asupra copiilor. Copilul nu este un mecanism care s-a defectat și trebuie reparat, iar în cazul în care simțim că nu-și găsește calea, e nevoie de înțelegere și nicidecum control.

În căutările specifice acestei vârste se întâmplă ceva magic – adolescenții își activează terapeutul interior, reiau experiențe pentru a-și completa golurile sau pentru a repara ceea ce s-a stricat. O fac singuri!!!

Tot ce putem face este să ne dăm la o parte, să renunțăm la jocul de autoritate, să-i susținem, să-i vedem, să-i ascultăm, să-i acceptăm, să le arătăm că ne pasă și, oricât de greu n-ar fi, să proiectăm imagini luminoase în ei!!!

!!! Să ne intre bine în cap: din punct de vedere spiritual, copiii sunt cu mult înaintea noastră, iar noi – dacă vrem să evoluăm, trebuie să ne ținem de ei. Copiii NU sunt responsabili de starea noastră de bine. Deci, să ne căutăm sensul existenței în altă parte și… dacă vrem neapărat să reparăm ceva, să se repare fiecare pe sine și hai să le lăsăm copiilor adolescența și anii identității!!!

 

P.S. Trebuie s-o vedeți și auziți pe Oana Moraru, măcar o dată în viață! E imposibil să sintetizezi într-un articol toată informația și energia pe care o transmite femeia asta. Urmăriți evenimentele pe care le organizează prin țară. Participați! Eu am mai fost și anul trecut la unul despre Cum își găsesc copii calea? – notițe AICIScrieți-i pe voceaparinților@gmail.com. Chiar răspunde. Pe mine m-a ajutat să-mi înțeleg situația și să nu cad în extreme. Atât de simplu… cu un singur mail, scurt și la obiect. Vă puteți vedea și pe skype, la o ședință programată în avans. Mai face și ateliere de evaluare a școlarui, aici – în București. Eu mi-am înscris copilul, da. Oana Moraru e un ajutor real pentru părintele debusolat de azi. Chiar e!

 

Tina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *